Nu am nevoie de toatea astea, am nevoie de tine…
Poate ca dorinta ei “te rog nu te schimba niciodata” m-a determinat sa fac ceea ce nu prea faceam pana acum. Am mers din nou prea departe… sunt la un pas de a deveni genul de om pe care il detest cel mai mult… atatea nopti pierdute prin cluburi… iluzii pierdute in fum si alcool… Sunt atat de usor de descoperit… dorintele mele sunt atat de usor de ghicit, privesc intr-un punct fix, cu gandul la mii de ani lumina, nu fac parte dintre cei din jurul meu, sunt mereu pierdut intr-o alta lume.
Adevarul e atat de dur incat nu-l pot rosti… De ce acum, cand simt ca toata lumea e la picioarele mele, de ce trebuie sa fiu cel mai bun ca sa am parte de atentie? Si nu e vorba de mine… e vorba de toti ceilalti care se straduiesc atat de tare sa fie cei mai buni… si de ceilalti carora nici nu le pasa cine e cel mai bun… Trebuie sa fie corect, trebuie sa avem fiecare partea aia mica de fericire si implinire…
Mai sunt cateva minute pana sa rasara soarele… e prima noapte in care mi-a inghetat parbrizul, de acum zapada e doar o formalitate si poate veni in orice moment… dar ce mai conteaza? …nu-mi mai pasa… nu mai conteaza nimic… vreau doar sa te tin strans in brate, acum… si maine, si poimaine… si in fiecare zi…
Iluzii pierdute în fum şi alcool… Nu este cea mai bună soluţie, aş zice… Dar are şi părţile ei bune…
Aparent te-ai schimbat…. ca dovada… privirea fixa spre punctul acela, la mii de ani lumina… si dorinta venita de dimineata, odata cu inghetul, cand ai redevenit tu insuti, si ai constatat ca esti acelasi..
Eu cred ca iti simte fiecare gand…
Ador gerul,iarna,zapada!
cat de frumos e sa fii iubita…e cel mai unic sentiment; am trait si poate mai traiesc in acest paradis…CAT DE MULT MI-AS DORI SA POT IUBI, sa pot iubi…ASA CUM IUBESTI TU…dar cred ca voi muri doar cu aceasta dorinta, probabil va fi singura pe care nu o voi putea face “cadou” sufletului meu…